Cercul din dreapta sus al quintei olimpice e roșu. Taman roșul a refuzat să se ivească din fulgul de nea și taman când nostalgicul URSS Vladimir Putin intra în tribuna oficială.
Primul gând care mi-a venit în minte la vederea uluitorului incident a fost: câți oameni ar fi fost arestați, împușcați sau deportați în Siberia, ei și familiile lor, dacă așa ceva s-ar fi întâmplat sub Stalin. Faptul era declarat sabotaj al trădătorilor de patrie și spionilor imperialiști ca să fie luată în derâdere munca oamenilor sovietici. La prima participare a URSS la Olimpiadă, Helsinki, 1952, întregul lot sovietic, însărcinat, din ordinul direct al lui Stalin, să câștige mai multe medalii decât americanii, își făcuse testamentul și, unii dintre ei, rugăciunea din urmă.
Al doilea: de fapt, așa ceva nu s-ar fi putut întâmpla în totalitarismul bolșevic. Totul ar fi fost atât de verificat și răs, sub amenințarea naganului, încât nici electronii n-ar fi îndrăznit să nu-și facă treaba perfect.
Așa că, până la urmă, întâmplarea mi-a făcut Rusia lui Putin mai simpatică în greșeala ei. Totuși, un reflex din vremurile întunericului roșu tot a apărut: pe canalul național de televiziune Rossia 1, imaginea celor 4 cercuri plus fulgul nedezvoltat a fost înlocuită fulgerător cu o înregistrare de la repetițiile festivității de deschidere în care toate cele 5 cercuri apăreau și explodau în artificii. În ochii rușilor, aparențele au fost salvate, n-am fost umiliți, a declarat mulțumit Konstantin, directorul ceremoniei, cel care a luat pe loc decizia trucajului.
Îmi fuge iarăși gândul la trecut: zile în șir după catastrofa nucleară de la Cernobâl, Gorbaciov se încăpățâna să nu spună nimic sovieticilor și lumii întregi. Iar acum, directorul Kostia încearcă să facă la fel într-o Rusie superconectată la un internet nepăzit de un Golden Shield, ca în China…
Internet care, manipulat de imperialiști, face deja reclamă tricourilor imprimate cu 4 cercuri olimpice și un sfârc.